Ce putem face noi pentru promovarea sportului columbofil...

Ce putem noi face pentru a ajuta la promovarea sportului columbofil, este să antrenăm şi să lansăm păsările din zone cu expunere mare la public. Parcuri, şcoli, oriunde se află oameni prin preajmă, explicându-le ce facem. În pauza de masă, duceţi-vă în parcare şi eliberaţi păsările una câte una. Foarte des, oamenii vin să vadă ce fac. LASATI COPIII SA ATINGA SI SA MANGAIE PORUMBEII !

miercuri, 10 iulie 2013

Columbofilia ca sport şi hobby- Dr. Rob Marshall

Dr. Rob Marshall este veterinar avicol, având o experienţă de peste 25 de ani în tratarea păsărilor. A crescut păsări de la vârsta de 8 ani, când s-a decis să devină medic veterinar specialist. Din 1975, Dr. Marshall se ocupă de păsări în calitate de medic veterinar. În 1988, şi-a luat diploma de medic veterinar avicol ca Membru al Colegiului Australian de Ştiinţe Veterinare. Este autorul multor cărţi şi materiale video şi susţine cu regularitate lucrări ştiinţifice în cadrul unor conferinţe naţionale şi internaţionale cu specific veterinar. Porumbelul voiajor de rasă este cel mai rapid animal de curse dintre toate vietăţile, peste două milioane de crescători din întreaga lume bucurându-se de provocările şi emoţiile pe care ţi le dă sportul cu porumbei călători. În Australia, mii de crescători dedicaţi se întrec anual în concursuri pe distanţe ce variază între 50 şi 1200 km. Pregătirea lotului de zbor nu diferă de cea a unei echipe de fotbal, înot, atletism, ciclism sau orice alt sport de echipă. Aceleaşi principii de menţinere a sănătăţii şi a condiţiei fizice se aplică tuturor acestor discipline atletice, fie că ele implică curse de animale sau întreceri de oameni. Principalul deziderat al crescătorului de porumbei ce se ocupă de echipa sa de zbor sau al antrenorului / managerului unei echipei de fotbal este să-şi pregătească echipa atât fizic, cât şi psihologic pentru a concura cu succes. Singura diferenţă între antrenorul de oameni şi crescătorul de porumbei e că porumbelul nu vorbeşte limba noastră. De aceea, crescătorul de porumbei trebuie să înveţe să înţeleagă şi să comunice cu echipa de zbor în mult mai multe feluri şi în acest lucru constă dragostea şi interesul pentru porumbeii voiajori. În timpul antrenamentelor şi concursurilor, orice atlet, incluzând aici şi porumbelul de curse, se poate îmbolnăvi. Aici cedează toţi atleţii de elită aflaţi în vârf de formă pentru că e doar un pas de la cea mai bună prestaţie la “colapsul” provocat de boală. Provocarea crescătorului de porumbei este să-şi menţină echipa de concurs în formă maximă fără ca aceasta să cedeze din cauza bolilor ce dau târcoale porumbelului în coşul şi maşina de transport. Iar diferenţa între cei mai buni crescători şi restul plutonului este dată de felul în care menţinem acest echilibru fragil. Mulţi crescători de porumbei aleg să nu participe la concursuri şi ţin porumbei de rasă doar din plăcerea de a creşte şi reproduce aceste păsări deosebit de frumoase şi inteligente. Până la urmă, porumbelul de rasă trebuie să fie pasărea de companie supremă deoarece se întoarce acasă datorită ataşamentului faţă de crescătorie (casa lui) atunci când este eliberat din orice punct cardinal. Mai există oare alt animal de companie în stare să facă la fel?

Doua povestiri ,o singură concluzie(teoria oculara)



Din discuţiiile mele cu doi prieteni columbofili situaţi în zone diferite
ale ţării ( Bistriţa şi Neamţ ),am remarcat asemănarea întâmplarilor povestite de
aceştia şi am tras concluzia că TEORIA OCULARA trebuie cunoscută şi pusă în practică.

Unul din amicii la care fac referire a lucrat o perioada de timp în Italia ,
iar în ultimii doi ani s-a împrietenit şi chiar a locuit la un columbofil italian.
Acesta (italianul) ştia şi punea în practică teoria oculară.
Într-una din zile au mers împreună în vizită la un alt columbofil în aceeiaşi localitate .
După un timp în discuţia lor intervine şi subiectul "teoria oculară" , gazda
nefăcând parte din cei care cred în evaluarea porumbeilor prin aceasta metodă.
Şi ca argument suprem îi pune vizitatorului la dispoziţie un număr de 15 porumbei
pentru a fi evaluaţi şi îi promite că :
- Dacă iedntifici cel mai bun reproducător " ţi-l fac cadou "!
După ce toţi cei 15 porumbei au fost analizaţi , vizitatorul îi spune gazdei :
- Gata , am identificat cel mai bun reproducător, este această porumbiţă !
În acel moment gazda a dat în bâlbâială şi a-nceput să-l roage :
- Nu vrei tu ,să-ţi dau alt porumbel ?...

Cealată povestire seamănă izbitor cu cea descrisă mai sus ,diferă doar personajele
, porumbeii şi locaţia. Concluzia ...este aceeaşi !

Teoria oculară dă cele mai bune rezultate atunci când este aplicată în procesul de selectare a reproducătorilor, dar, odată ce acumulaţi experienţă şi vă familiarizaţi cu ea, poate fi folosită şi ca un ghid de identificare a calităţilor de zbor. Cunoaşterea teoriei oculare vă poate ajuta considerabil să reproduceţi porumbei mai buni şi să rămâneţi în top, permiţându-vă totodată să ţineţi păsări mai puţine şi mai bune decât multe şi fără valoare.

Există mulţi alţi factori pe lângă teoria oculară pe care un crescător trebuie să îi ia în considerare dacă vrea să aibă succes în sportul columbofil, cum ar fi originea, valoarea reproductivă, capacitatea de zburător, talia, forma, penajul, anatomia etc. Suma tuturor acestor lucruri e cea care face diferenţa dintre campioni şi restul plutonului, dintre profesionişti şi simpli pasionaţi.

Pentru succesul tău !

Claudian