Ce putem face noi pentru promovarea sportului columbofil...

Ce putem noi face pentru a ajuta la promovarea sportului columbofil, este să antrenăm şi să lansăm păsările din zone cu expunere mare la public. Parcuri, şcoli, oriunde se află oameni prin preajmă, explicându-le ce facem. În pauza de masă, duceţi-vă în parcare şi eliberaţi păsările una câte una. Foarte des, oamenii vin să vadă ce fac. LASATI COPIII SA ATINGA SI SA MANGAIE PORUMBEII !

luni, 10 martie 2014

Biletul de troleibuz si cotorul de gogosar

La prima vedere nu exista nici o legatura intre cele doua ... şi totuşi...

În perioada anilor 90 , mânat de dorinţa explorării spaţiului din afara României,
ca tot românul curios să vadă ce şi cum este pe la alţii ,
am mers de câteva ori in Yugoslavia .
Eram la Belgrad , intr-o staţie de troleibuz , aşteptam să sosească maşina
care să mă ducă in cartierul Zemun unde găsisem gazduire.
Soseşte troleibuzul , coboară calătorii pentru staţia respectiva şi printe ei
nu pot sa nu remarc o ...tânără , extrem de drăguţă,înaltă, îmbrăcată bine ,
ce sa va spun... aliură de top model.
Am urmărit-o cu privirea , admirativ ,timp de câteva secunde , timp în care ,
ea , s-a îndreptat
spre un coş de gunoi ,cu biletul de trolebuz între degete cu intenţia
de a-l arunca la coş.
A ajuns cu biletul de troleibuz deasupra cosului de gunoi şi i-a dat drumul.
Dar ,pentru ca bătea vântul , biletul nu a ajuns la coş ,ci a zburat la vreo doi metri distanţă.
Spre surpriza mea , fata ,a facut rapid paşii în direcţia-n care zburase biletul,
a pus în modul cel mai hotărât cu putinţă , talpa pantofului pe bilet, s-a aplecat
şi a luat biletul de jos , l-a mototolit şi l-a aruncat în coşul de gunoi.

Am reţinut acest gest gândind că-n România n-am vazut aşa ceva şi că mulţi dintre noi ar fi lăsat biletul sau orice alceva să fi fost , să zboare mai departe.

Oricum remarcasem ca la vremea aceea sârbii aveau asfalt pe uliţe la ţară , că-n pieţe se făcea curăţenie în fiecare noapte (de altfel şi pe bulevarde)spălând
asfaltul cu jet de apa cu presiune şi cred ca foloseau şi detergent. Cu fiecare zi petrecuta la ei descopeream noi si noi diferenţe privind gradul de civilizaţie.


După câteva vizite prin Serbia ,la un momentdat aflăm că-n România este grevă la C.F.R.
şi nu avem cum să ne-ntoarcem acasă.
Intrasem în panică întrucât nu ştiam cum să ajungem acasă, dar la sfatul înţelept al unui amic sârb care ştia si puţină italiană ,am descoperit ca ne putem întoarce foarte lejer ,luând bilete la autobuz din autogara Belgrad până la Kladova.
Pentru cei care nu ştiu , Kladova este un orasel pe malul sârbesc al Dunării în
dreptul oraşului Drobeta Turnu Severin.
De acolo urmam să trecem în România cu ajutorul românilor ce veneau sa vânda
benzină.
Ajunşi în autogară , primul lucru demn de remarcat a fost că biletele de autobuz se eliberau pe calculator ( ceea ce în România nu văzusem ),iar la urcarea în autobuz
am rămas surprins ca nu seamănă de loc cu autobuzele răpciugoase de la noi , ci mai degrabă cu
autocarele ,având inclusiv televizor color şi confort deosebit privind scaunele.
Prietenul meu de călătorie , a dormit tot timpul până la Kladova iar eu nu mă mai săturam privind la casele (vilele) , piscinele ,ambarcaţiunile gen iaht , care mai de care mai frumoase ce erau de-a lungul drumului ce urma cursul fluviului pâna la Kladova.
Am ajuns în Kladova în autogară , am făcut câţiva paşi în direcţia locului
unde banuiam că vom găsi conaţionali şi cu ceva noroc am văzut imediat o Dacie 1300
de culoare roşie cu numere de Dolj.
Am facut cu mâna semnul de "ia-mă nene " şi după câteva cuvinte schimbate cu şoferul
am urcat pe bancheta din spate.
Am aflat despre cei care ocupau locurile din faţă că sunt tată şi fiu , că veneau din Germania unde lucraseră sa zidari şi că se-ndreaptă spre Craiova.
Ca sa treacă timpul mai uşor i-am provocat la o discuţie despre diferenţele privind curăţenia şi despre gradul de civilizaţie dintre români si ceilaţi ( germani ,sârbi..) şi au fost de acord cu mine , ba chiar cel tânăr mi-a povestit ce remarcase el prin Germania.
Ajungem relativ repede în Severin şi oprim câteva minute lângă o piaţă ,pentru că
" cel tânăr " poftea la gustul de gogoşar românesc.
A venit inapoi la masină şi s-a urcat înapoi pe locul din dreapta faţă ,având în mână o punga cu câţiva gogoşari .
N-a rezistat ispitei şi a-nceput să muşte cu poftă dintr-unul.
Dupa ce a terminat , a deschis geamul ( eram încă în oraş )şi cu nonşalanţă a aruncat
cotorul afară.
Si asta ,după ce discutasem atâta timp despre " civilizaţia altora" .

Vă las pe voi să trageţi CONCLUZIA şi să găsiţi legatura între " biletul de troleibuz
şi cotorul de gogoşar "

Claudian