Calendar de activităti columbofile lunare -Autor Ed. Minvielle .- Septembrie -1

În luna septembrie, multi crescători încep să-si evalueze păsările tinere obtinute din împerecherile făcute sezonul trecut, lucru ce face din această perioadă a anului un moment de care crescătorii se bucură foarte mult. De abia acum putem începe să evaluăm calitatea produsilor rezultati în urma împerecherilor din anii trecuti. E o perioadă emotionantă pentru toti crescătorii de porumbei, când aflăm dacă am reprodus acea “pasăre specială” sau dacă am descoperit o “pereche specială”. Cred că emotiile pe care le încercăm acum sunt acel factor care ne fac să continuăm acest sport si ne oferă atât de multă plăcere. Oricum, stiu că acest lucru e valabil în cazul meu. As vrea să vă împărtăsesc câteva opinii legate de antrenament si hrănire. În urmă cu ceva ani, vorbeam cu un campion specialist în păsări tinere, având la activ o experientă de cateva zeci de ani, iar ceea ce mi-a destăinuit chiar m-a pus pe gânduri. Mi-a spus că, timp de multi ani, a păstrat o evidentă detaliată a păsărilor tinere si că a dezvoltat o teorie potrivit căreia porumbeii săi par să intre si să iasă din formă în cicluri ce durează trei săptămâni. Mi-a descris cum si-a monitorizat porumbeii de top de-a lungul carierei sale îndelungate si că, exceptându-l pe super campionul sau, majoritătii celorlalti porumbei le trebuiau cam trei săptămâni de antrenament pentru a intra în formă, după care rămâneau în formă tot cam trei săptămâni, obtinând rezultate bune. În a doua perioadă a ciclului, se pare că porumbeii îsi pierdeau forma timp de vreo trei săptămâni, după care obtineau iarăsi rezultate remarcabile. După acea conversaŃie, am început să urmăresc atent nu numai rezultatele propriilor echipe de zbor, dar si pe cele ale crescătorilor cu care am lucrat de-a lungul anilor. Ceea ce am descoperit pare să indice clar o legătură cu “regula celor trei săptămâni”. Mulţi columbofili au păsări care zboară săptămână de săptămână cu rezultate extraordinare, dar acele exemplare sunt rare şi cu siguranţă reprezintă o abatere de la regulă. Majoritatea păsărilor noastre obţin una, două, poate chiar trei clasări bune, fără a mai rupe gura târgului pentru tot restul sezonului. Mă întreb dacă există vreo metodă prin care să putem monitoriza sau evalua vârful de formă al păsărilor noastre (eventual măsurând cantitatea de oxigen din sânge), o metodă prin care să putem determina înainte de îmbarcare dacă zburătorii noştri se află într-o condiţie optimă necesară obţinerii unor rezultate de top. Cunoscând acest lucru, am putea elabora o strategie prin care să oprim acasă cei mai buni cursieri şi să-i odihnim atunci când potenţialul lor fizic nu e la capacitate maximă. Am putea şti când pasărea se află în vârf de formă ca să “apăsăm până la fund pedala de acceleraţie”, dacă pot spune aşa. Personal, nu am fost niciodată adeptul antrenamentelor foarte dure, dar nici nu am desconsiderat vreodată această metodă. Desigur, totul e relativ, iar antrenamentul dur într-o anumită zonă geografică poate fi privit ca neefiind chiar aşa de aspru în altă regiune, însă pot confirma următorul lucru: în domeniul meu de activitate, în fiecare zi primesc întrebări de la crescători şi sunt bucuros să pot spune că aproape în nici unul dintre cazuri această metodă de antrenament şi hrănire a păsărilor tinere nu a dat greş în obţinerea de rezultate, pornind de la cel mai mic club angrenat în vreo competiţie, până la cele mai mari şi mai prestigioase asociaţii. Aş vrea să vă ofer în continuare câteva idei pe care să le luaţi în considerare. Vă amintiţi de afirmaţiile mele de mai sus despre porumbeii care intră în formă după o perioadă de trei săptămâni şi îşi păstrează condiţia timp de alte trei săptămâni – cu excepţia porumbeilor campioni. Cred că un regim de antrenamente de succes ar arăta în felul următor: începeţi antrenamentele de la o distanţă de la care credeţi că porumbeii se pot descurca fără să se streseze prea tare. Astfel, în cazul în care aveţi o echipă de păsări care nu s-a antrenat prea bine zburând în stol în jurul crescătoriei, nu aveţi nici un motiv să-i duceţi la o distanţă mai mare de 3 km. Pe de altă parte, dacă păsările s-au antrenat foarte bine zburând în jurul porumbăriei şi sunteţi sigur că s-au “învârtit” într-un cerc cu o rază de 4,5 km sau chiar mai mult, vă puteţi gândi să începeţi antrenamentul de la o distanţă ceva mai mare. Personal, nu cred că are prea mare importanţă dacă începeţi de la 1,5 sau 15 km. Cred că ceea ce contează e ca păsările să se simtă confortabil şi să fie în stare să se achite de sarcină. În ce priveşte porumbeii noştri, îmi place să le menţin ridicată încrederea în forţele proprii, deoarece un porumbel sigur pe el va zbura mult mai repede decât unul care nu ştie încotro s-o apuce. Prin antrenamente dese, efectuate zilnic, dar nu neapărat de la distanţe mari, cred că-i puteţi face pe porumbei să fie mult mai încrezători în sine. Bineînţeles că-mi duc păsările şi la distanţe mai mari, dar, până la această dată, nu mi-am dus niciodată porumbeii până la prima locaţie de lansare înaintea unei curse şi, cu toate că noi (adică eu şi cei pe care îi ajut) concurăm împotriva unor crescători care fac acest lucru, niciodată nu am pierdut teren în faţa celor care îşi antrenează foarte dur porumbeii înaintea sezonului. Amintiţi-vă de “regula celor trei săptămâni”. Desigur, dacă aveţi un număr mare de păsări şi le antrenaţi dur de timpuriu, veţi avea avantajul ca la începutul sezonului competiţional să îmbarcaţi doar porumbeii cei mai buni pentru cursele cele mai importante, cu condiţia să le acordaţi acelor păsări o perioadă de timp “să-şi tragă răsuflarea”. Eu nu am nici timpul, nici spaţiul necesar ca să-mi permit o echipă numeroasă, la fel şi colaboratorii mei, deci prefer să-mi antrenez păsările gradual, astfel încât, pentru cele mai importante curse din program, am porumbei capabili să concureze cu succes. Şi nici nu a trebuit să mă împrumut la bancă ca să-mi plătesc carburantul din rezervor şi să cumpăr un set nou de cauciucuri pentru camionetă! .