Pentru
a întârzia procesul de năpârlire a celor mai importante pene, cele de avânt (propulsoare) în cazul unui mascul, îi putem retrage femela şi ouăle astfel încât acesta să nu mai treacă prin procesul de clocire şi creştere a unui alt rând de pui. Unii crescători sunt de părere că retragerea femelei şi îndepărtarea ouălor în acelaşi timp pot stresa foarte mult masculul. Acesta este motivul pentru care lasă puii (sau cel puţin un pui) cu masculul, deoarece, în acest moment al procesului de creştere, masculul este cel care hrăneşte cel mai mult puii. Iar ideea este următoarea: chiar dacă femela şi cel de-al doilea rând de ouă lipsesc, va fi atât de dedicat îngrijirii puilor încât nu va fi stresat peste măsură de lipsa femelei şi a ouălor.
E clar că, dacă nu sunt pui, cea mai bună metodă de a duce la bun sfârşit acest proces este să îndepărtaţi femela din compartiment în timp ce masculul cloceşte, apoi să-l lăsaţi să clocească până părăseşte cuibul, adică 2-3 zile mai târziu. Procedând astfel,
stresul separării de femelă şi de ouă va fi mult mai gradual şi mai diminuat. Ideea este să-l faceţi pe mascul să dezvolte o legătură puternică cu boxa sa, să o considere ca fiind cel mai preţios lucru din lume, un loc în care să se întoarcă cât mai rapid posibil, însă NU trebuie să-l extenuaţi lăsându-l să crească prea mulţi pui ori să-şi gonească femela la cuib de prea multe ori, iar astfel năpârlirea să ajungă într-un stadiu prea avansat.
Majoritatea crescătorilor experimentaţi nu-şi fac prea multe griji dacă prima, a doua sau a treia pană sunt căzute atunci când o pasăre începe sezonul de zboruri, însă
cu cât năpârlirea avansează spre ultima pană, cu atât influenţează mai mult reuşita concursurilor. De aceea, este important pentru dumneavoastră să ţineţi seama de acest aspect în timpul pregătirii de iarnă a echipei de concurs şi încercaţi să faceţi un plan referitor la data împerecherii zburătorilor şi la numărul de ouă şi pui pe care îi veţi lăsa să-i crească înainte de startul sezonului competiţional.
Până în februarie, majoritatea crescătorilor şi-au împerecheat reproducătorii. Multe cupluri deja clocesc a doua serie de ouă, în timp ce altele abia au fost puse la pereche. În unele zone din ţară, crescătorii încep să-şi antreneze maturi pentru sezonul ce stă să înceapă. Deoarece succesul în cursele cu puii este strict determinat de sănătatea reproducătorilor la momentul împerecherii, aş vrea să explic ce anume consider eu un porumbel sănătos şi să detaliez la ce anume trebuie să ne uităm pentru a determina dacă un porumbel nu se află în vârf de formă pentru următorul sezon de reproducţie şi zboruri.
Înainte de împerecherea reproducătorilor, un crescător de succes va evalua dacă starea de sănătate a păsărilor sale este perfectă. Cum se face acest lucru? În primul rând, eu mă uit la întreg efectivul. Un crescător experimentat îşi dă seama din prima dacă un stol de porumbei este sănătos după modul în care aceştia se comportă în crescătorie. Debordează de energie? Cum e penajul păsărilor, străluceşte, are luciu? Sunt ele active şi pline de viaţă. Dacă răspunsul e afirmativ, situaţia generală este bună. Cum rămâne cu păsările luate în mod individual? Uneori, chiar şi într-o crescătorie unde starea generală de sănătate este bună, una-două păsări pot trece neobservate, iar crescătorul poate să nu remarce că acele exemplare nu se încadrează în standardul general de sănătate.
Cu câteva săptămâni înainte de startul sezonului competiţional sau de reproducţie, îmi place să analizez la mână fiecare pasăre. Primul lucru la care mă opresc este greutatea porumbelului.
Dacă pasărea este uşoară la mână, vreau să aflu de ce. Dacă este foarte uşoară, o pun în carantină pentru a o supraveghea mai atent. În momentul în care am decis că acea pasăre atinge o greutate ce denotă o stare de sănătate optimă, îi examinez capul, acordând atenţie deosebită nărilor. Vreau ca nările să fie perfect albe şi uscate. Dacă nu constat acest lucru iar porumbelul respectiv nu are pui de hrănit, în general elimin acea pasăre deoarece e un semn sigur de boală când porumbelul are nări gri sau maronii şi aspect umed, mai ales dacă nu are pui de hrănit. Când are pui mici în cuib, nu iau în considerare acest aspect.
Dacă aveţi în crescătorie păsări care nu hrănesc pui şi care prezintă semnele de mai sus, adică nări umede şi decolorate, verificaţi imediat starea de sănătate a acelor exemplare.
De obicei, “nările maronii” indică tricomonoză sau infecţii respiratorii, dar pot fi un indiciu al unor probleme şi mai grave. Dacă descopăr aşa ceva la porumbeii mei, mă uit în ciocul lor să văd dacă prezintă urme de mucus în gât. Aproape întotdeauna (cu excepţia cazurilor când hrănesc pui) când o pasăre are nările maronii veţi descoperi şi mucus în gât. Dacă aveţi acces la serviciile unui medic veterinar, primul lucru care ar trebui făcut este prelevarea unei mostre din gât.
Din păcate, şi în România este greu de găsit un medic veterinar specializat în porumbei, de aceea noi, crescătorii, trebuie să ne informăm singuri despre bolile porumbeilor şi tratamentul aferent. Atunci când descoperiţi o pasăre cu nări maronii şi mucus în gât, recomand punerea ei în carantină şi administrarea timp de 5 zile a unui tratament împotriva tricomonozei, folosind unul dintre următoarele produse: Turbosole, Ridzol, B.S., Pegosan, Trichoron Forte, Gambakokzid, Spartrix sau Ronidazol 10%. Reţineţi că şi capsulele Ten-In-One (Zece-în-unu) contracarează foarte eficient o mare varietate de afecţiuni, inclusiv tricomonoza. În general vorbind, acolo unde e fum este şi foc, şi aş deveni extrem de suspicios în privinţa întregului efectiv dacă descopăr chiar şi o singură pasăre manifestând aceste simptome. Dacă sunteţi siguri că există într-un compartiment doar una sau două păsări care prezintă semne de boală, atunci un sfat util ar fi trecerea lor în carantină şi aplicarea unui tratament exclusiv acestor păsări. Însă eu aş supraveghea în continuare cu atenţie întreaga colonie, timp de câteva săptămâni, şi dacă mai mulţi porumbei dau semne de contaminare, atunci cel mai prudent lucru este să trataţi imediat întreg efectivul.
O singură pasăre bolnavă ar trebui întotdeauna izolată de restul grupului şi ţinută foarte atent sub observaţie. Dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc imediat ce a început tratamentul anti-tricomonoză, atunci trebuie luat în calcul un tratament împotriva infecţiilor respiratorii.
După evaluarea nărilor şi a greutăţii corporale, întotdeauna examinez ochii şi caut să văd dacă aceştia sunt strălucitori, intens coloraţi, să nu fie umezi ori spălăciţi. Trebuie examinaţi ambii ochi, deoarece am observat adesea că un ochi este mai slab colorat decât celălalt în cazul unor porumbei care altfel par sănătoşi. Dacă descopăr această situaţie, atunci ştiu că pasărea respectivă fie suferă de o afecţiune respiratorie sau a suferit cândva. În unele cazuri, păsările care au suferit o infecţie respiratorie severă la un ochi nu-şi vor mai recăpăta niciodată culoarea originală a irisului.
Dacă în jurul pleoapei este umiditate în exces, mai exact în locul unde se face joncţiunea cu partea de jos a ochiului, imediat îmi dau seama că am de-a face cu o problemă respiratorie. Lupa este un instrument excelent pentru a verifica dacă există exces lacrimal în zona conturului pleoapei. Singura modalitate de recunoaşte umiditatea în exces este să examinaţi foarte multe păsări şi să verificaţi acest aspect în special când analizaţi păsările dintr-o crescătorie campioană. Veţi vedea că păsările care se află într-o stare de sănătate perfectă vor avea ochi relativ „uscaţi” sau normali.
În cele din urmă, veţi putea determina ceea ce este considerat un ochi sănătos prin opoziţie cu un ochi prea umed. Odată cu acumularea de experienţă, veţi putea determina, chiar şi fără lupă, dacă anumite păsări au „ochi umezi”. Dacă detectaţi un nivel prea ridicat de umiditate, cu siguranţă vă confruntaţi cu o infecţie respiratorie. Un detaliu la care sunt atent este prezenţa unor bule de aer localizate la marginea ochiului. Acesta e un semn sigur că porumbelul suferă de o infecţie respiratorie uşoară. În acest caz, vă recomand cu tărie să verificaţi şi alte păsări din acelaşi compartiment, deoarece rareori am văzut ca doar un singur exemplar dintr-un compartiment să sufere de „ochi umezi”.
Dacă mai multe păsări suferă de acest simptom al „ochiului umed”, trebuie să verificaţi dacă în crescătorie există curenţi de aer şi/sau praf în exces şi imediat să începeţi un tratament împotriva afecţiunilor respiratorii. De asemenea, trebuie făcute schimbări în crescătorie, astfel încât să eliminaţi supraaglomerarea sau curenţii de aer în exces. Ar fi un lucru inteligent să trataţi păsările din acel compartiment pe o perioadă de până la 14 zile. Personal, obişnuiesc să alternez medicaţia folosită în tratamentele pentru boli respiratorii, alternând combinaţiile Tylan + Aureomicină şi Doxyvet + Tylan. Şi uneori, când suspectez o problemă gravă, apelez la Doxyvet + Suanovil. Vă este de ajutor să reţineţi că, în cazul unor probleme severe, combinarea acestor medicamente, precum şi alternarea tratamentelor, poate fi foarte benefică. Aş vrea să vă ofer câteva sfaturi în ce priveşte medicamentele folosite în tratarea infecţiilor respiratorii.
În primul rând, e important să ştiţi că administrarea simultană a mai multor tipuri de antibiotice pentru infecţii respiratorii nu este întotdeauna recomandată. Când aveţi dubii, întotdeauna e mai indicat să administraţi doar un singur antibiotic decât un amestec format din mai multe antibiotice, un lucru des întâlnit în ziua de azi. În al doilea rând, apa distilată poate contribui la sporirea eficacităţii antibioticului, deoarece apa distilată nu conţine chimicale care ar putea intra într-o reacţie cu ingredientele active din componenţa acestor antibiotice. În final, tot ce înseamnă grit, calciu şi suplimente minerale, cum ar fi piatra de ciugulit, trebuie eliminate din regimul alimentar pe durata tratamentului cu antibiotice pentru infecţii respiratorii. Dacă urmaţi aceste indicaţii, păsările vor benefica la maximum de pe urma utilizării medicamentelor împotriva afecţiunilor respiratorii.
După ce am terminat analiza stării de sănătate a ochilor, verific aspectul general al penajului. Îmi place să văd acel luciu al penelor şi să am senzaţia de catifelare şi flexibilitate la atingere. Ştiu că sunt nişte termeni relativi, dar, dacă conştientizaţi aceste lucruri când analizaţi la mână un porumbel, în cele din urmă, cu acumularea de experienţă, veţi putea face diferenţa între un penaj „moale şi suplu” şi unul „mătăsos şi flexibil”. Dacă penajul este uscat şi aspru şi nu este pudrat, acesta e un semn că ceva nu e în regulă.
De multe ori, carenţa de vitamine sau minerale este cauza penajului spălăcit, iar unul dintre lucrurile care pot provoca astfel de carenţe îl reprezintă paraziţii intestinali. Dacă descopăr una sau două păsări cu penaj spălăcit, imediat le trec în carantină şi le administrez un tratament împotriva viermilor. Moxidectin, Moxidectin Plus şi Eqvalan sunt produse foarte bune. A doua zi, verific dejecţiile să văd dacă prezintă viermi. Adesea, crescătorii neglijează deparazitarea internă a păsărilor şi am descoperit că acest lucru poate face diferenţa în ce priveşte starea generală de sănătate.
Printre altele, deschid aripa păsărilor şi verific penele de avânt. În afară de forma remigelor, verific şi gradul de uzură şi pudrare a penelor. Dacă observ că o pasăre care tocmai a terminat năpârlirea prezintă nişte linii ca nişte striaţii pe toată suprafaţa penei, atunci ştiu că pasărea respectivă a trecut printr-o perioadă de stres în momentul creşterii acelei pene. O infecţie cu care organismul păsării a trebuit să lupte, sau, în cazul unui zburător, un zbor de două zile sau o cursă foarte dură pot cauza astfel de anomalii ale penelor.
În schimb, dacă pasărea pare sănătoasă, încerc doar să-mi dau seama ce a provocat acea uzură a penei pentru a determina dacă a fost ceva ce aş fi putut controla sau nu. Dacă văd un număr mare de astfel de striaţii, nu voi scoate pui din acea pasăre în următorul sezon de reproducţie. Totodată, îi acord un an de pauză ca să revină în anul următor cu o năpârlire mai bună, cu o stare de sănătate îmbunătăţită şi cu mai multe semne că e suficient de în formă pentru a reproduce pui de calitate.
................
Articolul face parte din cartea " Calendar De Activitati Coluimbofile Lunare ".
Pentru Succesul Tau ,
Claudian
Pentru relatii (si
comenzi) privind cartile electronice ma puteti contacta pe e-mail la :
claudianjecu@yahoo.com
