...Aş vrea să discutăm despre o problemă serioasă cu care ne confruntăm de câţiva ani. E vorba de o boală a tineretului, din cauza căreia au murit foarte mulţi pui. Se pare că afectează în principal puii cei mai mici, şi cu siguranţă are toate simptomele unui virus, adică nu răspunde la aproape nici un tratament .
În ultimii ani, am discutat despre pierderile masive de pui pe teritoriul Europei şi despre felul în care păsările tinere se pierd în timpul antrenamentelor sau mor pe capete în propria crescătorie. Acelaşi fenomen se petrece şi în Statele Unite de câţiva ani şi primim în fiecare săptămână cel puţin 5 sau 6 telefoane de la crescători îngrijoraţi, care se confruntă cu aceeaşi problemă. Din moment ce europenii au alocat mai mult timp şi resurse financiare cercetării acestei boli decât am făcut-o noi, americanii, e firesc să fie mai avansaţi în cunoaşterea cauzelor şi efectelor acestei misterioase boli. Medicii veterinari din Europa au ajuns la un consens în această privinţă, şi anume că avem de-a face, cel mai probabil, cu Circo Virusul, sau o metamorfoză (mutaţie) a Paramixovirozei, cu o simptomatologie uşor diferită, sau cu Adeno Virusul combinat cu o infecţie secundară, generată de E.coli. Ca atare, boala a fost denumită Adeno-Coli.
Atunci când mergem în Europa, căutăm să alocăm timp şi discuţiilor cu cei mai importanţi medici veterinari ai Belgiei, cum ar fi Dr. Win Boddaert, reprezentant Oropharma şi Versele-Laga, cu Raf Herbots, precum şi cu Jean-Louis Jorissen, un farmacist industrial şi proprietarul vestitei companii la nivel internaţional, Comed. Unul dintre obiectivele noastre atunci când călătorim este să cercetăm cele mai noi descoperiri în domeniul bolilor porumbeilor, precum şi medicaţia şi planul de tratamente utilizate în combaterea lor. Aceste 3 persoane mai sus amintite, împreună cu Dr. Colin Walker din Australia, cu care păstrăm o legătură strânsă, ne pun la dispoziţie o bază solidă de cunoştinţe în domeniu şi folosim informaţiile astfel dobândite pentru a ne sfătui clienţii atunci când au probleme cu sănătatea porumbeilor.
Au reieşit câteva concluzii interesante în urma întâlnirilor pe care le-am avut şi am dori să le împărtăşim cu dumneavoastră. Cea mai importantă este că aceste virusuri nu vor dispărea de la sine şi va trebui să ne confruntăm cu ele de acum încolo. Virusurile sunt mai greu de tratat decât bacteriile deoarece pot suferi foarte repede mutaţii, schimbându-şi construcţia genetică mult mai rapid decât bacteriile. Din această cauză, virusurile sunt practic imposibil de tratat pe termen lung cu medicamente. Vaccinarea este cel mai indicat lucru în acest caz, însă dezvoltarea unor vaccinuri sigure necesită timp, mulţi bani investiţi, iar de multe ori rezultatul obţinut nu e cel dorit. Totuşi, s-au făcut o serie de descoperiri în această direcţie, care ne vor fi de ajutor în viitorul foarte apropiat.
O astfel de descoperire constă într-un vaccin administrat pe cale orală, mai exact pe boabe, timp de 5 zile în fiecare lună. Acest vaccin oral, denumit ADCO (de la Adeno-Coli), a fost obţinut din antigeni de E.coli. Nu e antibiotic şi nici agent patogen, însă acţionează ca un reziduu odată ajuns în torentul sanguin al porumbelului, eliminând bacteria E.coli şi identificând purtătorii de Adeno Virus. Din ce ni s-a spus, în medie, unul din 40 de porumbei poate muri în urma tratamentului, însă cei care mor sunt purtătorii, astfel încât va avea loc în crescătorie o selecţie constantă a acelor exemplare care pot reinfesta întreaga colonie. Deoarece în organismul porumbelului are loc o înlocuire totală a cantităţii de sânge la fiecare 4-6 săptămâni, este indicat ca acest vaccin oral să fie administrat la un interval de 4-6 săptămâni. Bineînţeles că o astfel de schemă de tratament e posibil să nu funţioneze în toate cazurile, însă crescătorii serioşi ar face bine să ia în considerare un astfel de plan, deoarece exemplarele purtătoare vor eliminate constant.
De asemenea, s-a mai lucrat la un vaccin oral, destinat bolilor respiratorii ale porumbeilor. Cred că acest produs va fi un mare avantaj pentru crescătorii de porumbei. E nevoie de mult timp şi de mulţi bani pentru a crea un astfel de vaccin, însă vom auzi în curând şi de acest nou şi revoluţionar produs.
Totodată, în Australia, s-au raportat cazuri de rezistenţă puternică la antibioticele destinate infecţiei cu stafilococ. Nu e o veste prea bună, deoarece antibioticele împotriva cărora infecţia cu stafilococ a dezvoltat rezistenţă sunt de ultimă generaţie şi cele mai puternice. Înseamnă că medicamentele şi folosirea lor vor cunoaşte o schimbare drastică în anii ce urmează.
Toţi cei care citesc aceste rânduri ar trebui să aibă o perspectivă de ansamblu asupra situaţiei, iar semnalele pe care le primim ar trebui să ne pună pe gânduri, astfel încât să luăm în serios varianta eliminării porumbeilor pe baza unui criteriu foarte important – rezistenţa la boli. De mulţi ani, în crescătoriile noastre, am aplicat următoarea politică: toţi puii care nu sunt trimişi la columbodroame ori nu sunt trecuţi în compartimentele de zbor vor fi mutaţi în nişte voliere spaţioase, li se administrează vitamine şi suplimente, alături de Health Gard, dar nu primesc absolut nici un medicament. Ajung la 4-5 luni înainte să-i vaccinăm. Cei slabi se elimină singuri. Cei mai puternici ne dau de înţeles că sistemul lor imunitar este activ şi funţionează bine.
Jean-Louis Jorissen ne-a spus că recomandă cu tărie că NU vaccinăm puii până la împlinirea vârstei de cel puţin 3-4 luni, pentru a lăsa sistemul imunitar să se dezvolte fără a-l stresa la o vârstă fragedă. De multe ori, în ultimii doi ani, am primit telefoane de la crescători care abia îşi vaccinaseră păsările tinere şi, dintr-o dată, toţi porumbeii au început să li se îmbolnăvească şi să moară. Adică exact ce ne-a spus Jean-Louis. Sistemul imunitar al acelor păsări tinere n-a fost suficient de dezvoltat ca să poată face faţă vaccinului sau unei alte infecţii virale, cum ar fi Circo sau Adeno Virusul.
Jorissen ne-a mai spus că acei crescători care întârzie un pic mai mult vaccinarea au rezultate mai bune. Suntem de acord cu această opinie, acesta fiind şi motivul pentru care ne-am lăsat păsările să stea cât mai mult timp într-un mediu natural, administrându-le doar câteva suplimente, dar fără medicaţie. Cei slabi se elimină singuri, iar cei mai puternici, la fel ca în natură, supravieţuiesc, iar în momentul vaccinării, sistemul lor imunitar este mult mai dezvoltat şi capabil să facă faţă presiunii.
Avem aceeaşi părere şi în privinţa medicamentelor. Nu administrăm medicamente decât atunci când ne confruntăm cu o problemă clară, după care folosim doar probiotice precum Health Gard şi Digestal sau Pro-Digest pentru a le menţine starea de sănătate la un nivel crescut pentru restul anului. S-au dus zilele când crescătorii administrau antibiotice uşoare, precum Teramicină ori Sulmet câte două zile pe săptămână, în fiecare lună. Nu făceau altceva decât să grăbească dezastrul. Totuşi, primim multe telefoane de la crescători care ne spun că fac exact acest lucru.
Trebuie să devenim mai inteligenţi, nu numai în ce priveşte modul în care ne zburăm păsările, ci şi în felul în care le administrăm medicamente şi ne selectăm viitorii reproducători pe baza capacităţii lor de a rezista la boli .
Articolul face parte din cartea electronică " Calendar De Activitaţi Columbofile lunare" oferită acum ca BONUS la achiziţionarea pachetului informativ " Formula Succesului În Sportul Columbofil "
Pentru succesul tău " informează-te permanent !",
Claudian
http://www.sicmoda.com/pigeon1.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu