Proiectarea si constructia adapostului

Proiectarea şi construcţia adăpostului

(articolul face parte din cartea " Formula Succesului In Sportul Columbofil " )

Pentru ca echipa dumneavoastră de zburători să concureze bine, construcţia adăpostului de porumbei trebuie să reflecte sistemul de management competiţional pe care îl veţi aplica. Următorul model de proiectare a adăpostului este unul elementar, are la bază sistemul văduviei pe care eu însumi îl practic şi reprezintă ciclul de viaţă al porumbeilor de curse, din momentul când ies din găcoace şi până se “pensionează”. Păsările dvs. sunt reproduse şi crescute în compartimentul de matcă, din zburătorii retraşi din competiţii, după ce aceştia au câştigat un titlu naţional sau vreo altă distincţie similară.

După înţărcare, puii sunt mutaţi în compartimentul masculilor tineri sau al femelelor tinere. Feţele de boxe din sârmă, amplasate în boxele de văduvie ale acestor compartimente, sunt închise spre interior, boxa fiind împărţită în două jumătăţi, astfel încât să rezulte două rafturi dintr-o boxă tip văduvie. Douăzeci şi patru de boxe pentru văduvie pot deveni în acest fel 48 de rafturi tip odihnitoare. După ce aţi format echipa de păsări tinere sau în jurul datei de 1 iulie, feţele de boxe se deschid din nou pentru a reveni la boxele normale tip văduvie. Imediat ce sezonul competiţional cu puii a luat sfârşit, femelele tinere sunt mutate în compartimentul femelelor mature, iar masculii tineri în secţiunea destinată maturilor. Prin aceste mişcări de “trupe” se eliberează compartimentul masculilor şi femelelor tinere pentru următorul sezon competiţional cu puii. Păsările mature (femele şi masculi deopotrivă), care au clasat bine la o anumită categorie sau au obţinut rezultate notabile, sunt retrase la matcă.

O componentă importantă a adăpostului este sistemul de intrare în crescătorie. Toţi porumbeii mei intră printr-un singur foaier sau coridor, pe toată durata vieţii lor. Compartimentul reproducătorilor, al puilor şi al maturilor nu reprezintă trei clădiri separate. Aceste trei secţiuni constituie un singur adăpost compact, eficient şi extrem de funcţional. Păsările tinere se antrenează şi intră în compartimentele destinate lor. Maturii se antrenează şi intră în compartimentele destinate lor. Reproducătorii se antrenează şi intră în compartimentele destinate lor. Mi se pare incomod şi ineficient ca porumbeii să intre în trei adăposturi răspândite prin toată curtea sau grădina; la fel şi în cazul reînvăţării păsărilor tinere să intre în porumbarul celor mature şi a reînvăţării păsărilor mature să intre în cel rezervat reproducătorilor.

Proiectarea unui adăpost elementar le permite porumbeilor de curse să trăiască în aceeaşi hulubărie toată viaţa lor. Se pot aduce modificări proiectului iniţial, incluzând aici o încăpere pentru depozitarea hranei, un antreu, o secţiune suplimentară pentru porumbei (cum ar fi carantina) etc. Fiecare adăpost este împărţit pe secţiuni. Aripa dreaptă a compartimentului de zbor se împarte în secţiuni de 1,5 m fiecare. La fel şi în cazul pavilionului din stânga. Compartimentul reproducătorilor este divizat în patru secţiuni, neincluzând aici cele două secţiuni ale femelelor. Această compartimentare este tipică unei crescătorii elementare. Arhitectura poate fi modificată în mai multe feluri, toate funcţionale. Spre exemplu, din moment ce policioara de aterizare se află la aproximativ 1,8 m înălţime, spaţiul de sub ea poate fi folosit pe post de volieră, spaţiu de depozitare a hranei, compartiment suplimentar sau un mic foişor unde pot fi aşteptaţi porumbeii la întoarcerea din cursă.

Boxele arată toate la fel. Aşa cum am spus şi mai devreme, în compartimentele rezervate tineretului – din februarie până la
1 iulie – boxele sunt împărţite pe din două pentru a dubla numărul de odihnitori.

Un adăpost corespunzător ar trebui construit atât pentru confortul crescătorului, cât şi pentru cel al porumbeilor. Într-un compartiment de 1,5 x 1,8 m nu ar trebui găzduiţi mai mult de 12 porumbei. Asta înseamnă, de obicei, 6 masculi văduvi şi perechile lor, sau 12 păsări tinere, găzduite până la 1 iulie.

Proiectarea şi construcţia unui adăpost de porumbei ar trebui să reflecte sistemul de management competiţional al crescătorului. Un adăpost talmeş-balmeş denotă un sistem managerial talmeş-balmeş. Un adăpost mizerabil, construit fără un plan bine stabilit, denotă în general un sistem de management competiţional foarte slab şi, în consecinţă, rezultate slabe ori sporadice. Un adăpost bine construit şi organizat indică un sistem de management competiţional bine gândit şi pus la punct. Există un motiv pentru care majoritatea crescătoriilor belgiene au un aspect plăcut şi sunt bine organizate. Majoritatea crescătorilor belgieni ştiu cum să-şi antreneze corect porumbeii. Deşi nu toţi sunt suficient de înstăriţi cât să-şi permită o crescătorie pitorescă, construită din cărămidă sau piatră, majoritatea crescătoriilor din Belgia sunt bine organizate. De ce? Pentru că majoritatea crescătorilor belgieni cunosc regulile de bază ale motivării porumbeilor, cu ajutorul unui sistem managerial bine aplicat, care se reflectă şi asupra arhitecturii adăpostului. Este singura cale de a concura în cadrul Uniunii Antwerp sau în întreaga ţară.

Pentru succesul tău ,
Claudian

Schiţa şi alte amănunte privind construirea adăpostului ,găsiţi în cartea electronică

Formula succesului in sportul columbofil