De îndată ce puii încep să zboare la dispariţie, e o idee bună să faceţi cu ei primele antrenamente. Ne place să ne lăsăm puii să se obişnuiască cu coşul de transport, aşa că lăsăm coşurile în crescătorie, iar puii pot intra în ele să mănânce şi să bea apă. De multe ori când intrăm în crescătorie, găsim un grup întreg de pui ghemuiţi unul lângă altul în coşurile de transport, pur şi simplu relaxându-se. E mult mai uşor să înveţi o pasăre să mănânce şi să bea în coş dacă a făcut asta încă de pe vremea când era pui.
Din momentul în care se obişnuiesc cu coşul, va fi mult mai puţin stresant pentru ei să fie duşi la antrenamente. Antrenamentul e doar atât, antrenament. Un pui nu trebuie dus la o distanţă mare pentru a învăţa cum să se întoarcă acasă. Instinctul de întoarcere este ereditar. Fie îl au, fie nu, dar antrenarea puilor pe distanţe mari poate avea de multe ori rezultate catastrofale, care pot fi evitate. Lăsaţi puii să se maturizeze, făcând cu ei multe lansări scurte.
Noi preferăm lansările scurte şi dese. Acest lucru îi face să se întoarcă mai rapid, adică lucrul pe care ni-l dorim. Din observaţiile noastre, am constat că este inutil să lansăm individual porumbeii la primele antrenamente şi, pe deasupra, aceştia nici nu învaţă să se rupă de stol în momentul lansării. De obicei, lansările individuale sau în grupuri mici le facem spre sfârşitul antrenamentelor, după ce puii au căpătat încredere deplină în forţele proprii. Bănuim că porumbeii nu ştiu să numere, de aceea, odată ce au căpătat încredere, nu le mai pasă câte păsări zboară alături de ei.
Dacă sunt înfometaţi şi în formă, vor veni repede acasă.
Iar acest lucru va deveni un obicei.
Pentru succesul tău,
Claudian
Articolul face parte din cartea " Calendar De Activitaţi Coloumbofile Lunare "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu