Medicamentele administrate porumbeilor de curse

Dr. Rob Marshall este veterinar avicol, având o experienţă de peste 25 de ani în tratarea păsărilor. A crescut păsări de la vârsta de 8 ani, când s-a decis să devină medic veterinar specialist.
...........

Datorită progreselor făcute, a cunoştinţelor acumulate şi a medicamentelor existente acum, un crescător bun poate avea un lot scutit de boli. Ţinta comună este de a reproduce cei mai sănătoşi şi mai viguroşi pui cu ajutorul celor mai naturale mijloace posibile, astfel încât sistemul imunitar al puiului să nu fie periclitat în nici un fel. Astfel, păsările tinere vor căpăta rezistenţă naturală împotriva bolilor asociate antrenamentelor şi concursurilor, de aceea se impune un minim de medicamente în timpul sezonului competiţional.

Pentru a avea o crescătorie sănătoasă, medicamentele trebuie utilizate cât mai puţin. Tuturor ne e greu să menţinem o stare de sănătate perfectă în rândul echipei de zbor în perioada concursurilor, iar cea care ne ajută să ne protejăm lotul împotriva îmbolnăvirilor este rezistenţa naturală, dobândită în timpul sezonului de reproducţie. Actualmente, există o credinţă comună privind necesitatea utilizării medicamentelor în timpul sezonului de zboruri dacă se urmăreşte obţinerea formei maxime. Cu toate acestea, medicamentele trebuie administrate numai în caz de nevoie. În realitate, folosirea necorespunzătoare a medicamentelor va „opri motorul” păsărilor şi va sparge scutul imunitar.

În ziua de azi, este necesară utilizarea raţională a medicamentelor dacă vrem să avem succes în competiţii. Medicamentele folosite azi în tratarea porumbeilor de curse au fost îndelung cercetate, încât rar afectează condiţia fizică a unei păsări în formă şi au efecte secundare minime în cazul păsării bolnave. Alegerea corectă a medicamentelor este vitală dacă boala se vrea controlată sau vindecată cât mai rapid posibil. În mod evident, recuperarea completă a lotului se face în cel mai scurt timp atunci când boala este identificată sau diagnosticată în stadiu incipient. Un diagnostic timpuriu minimizează pierderile inutile de păsări în curse şi permite porumbeilor să-şi redobândească plinătatea forţelor mult mai rapid.

Medicamentele „preventive”

Există o concepţie potrivit căreia zburătorul sănătos este expus unui risc major în coşul de concurs şi trebuie să fie protejat de bolile „coşului de concurs” prin administrarea calculată de medicamente. Medicamentelor folosite în acest scop li se spune medicamente „preventive”. Pasărea obosită este cea mai predispusă bolilor din coşul de concurs, deci momentul optim pentru un tratament preventiv este imediat după cursă.

Medicamentele „preventive” protejează pasărea sănătoasă împotriva bolilor respiratorii, fără a afecta forma sau rezistenţa naturală a echipei de zbor. Adesea, rog crescătorul să monitorizeze reacţia porumbeilor la medicamentele preventive împotriva problemelor respiratorii ca să fie pe fază. Există câteva trucuri menite să ne arate când să folosim şi când să ne oprim din administrarea medicamentelor „preventive” împotriva unei boli „rezidente”. În primul rând, căutaţi să vedeţi dacă porumbeii şi-au pierdut forma, cele mai evidente semne fiind schimbarea stării dejecţiilor, porumbeii nu lasă puf pe găinaţ, penajul este uscat iar pleoapele lăsate. În cazul coloniilor cu o problemă de sănătate, se va observa o schimbare pozitivă în ziua imediat următoare administrării de medicamente preventive. Ochiul îşi va recăpăta strălucirea, starea găinaţului se va îmbunătăţi, fiind din nou acoperit cu praf de pene, iar penajul va deveni mătăsos. Procesul se repetă săptămânal timp de 2-3 săptămâni, apoi este oprit dacă schimbările pozitive întârzie să apară. După care nu se mai face uz de medicamente preventive până când semnele de ieşire din formă nu revin. Cu ajutorul acestei metode, crescătorul devine pe cont propriu expert în problemele de sănătate ale porumbeilor. Durează o vreme până să stăpâniţi la perfecţie această metodă de a ţine sub control bolile, însă, odată însuşită, ea devine o componentă foarte importantă a gestionării problemelor de sănătate.

Articolul face parte din cartea "Porumbeii Voiajori " de dr. Rob Marshall ,oferita ca bonus la pachetul informativ " Formula Succesului In Sportul Columbofil"

Pentru succesul tau ,
Claudian

Controlul temperaturii şi umidităţii

Pentru a proteja porumbelul aflat în condiţie bună să-şi piardă forma, temperatura din interiorul adăpostului trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 30 grade Celsius, iar nivelul umidităţii menţinut sub 65%. Acestea sunt condiţiile care favorizează menţinerea stării de sănătate şi este cunoscută sub numele de zona termoneutră a porumbelului.

În majoritatea crescătoriilor, umiditatea e cea care influenţează pozitiv sau negativ odihna păsărilor pe timpul nopţii, nu temperatura. Umiditatea măsoară nivelul de umezeală din aer, indiferent de temperatura aerului, însă umiditatea crescută (peste 65%), asociată cu temperaturi sub 15 grade Celsius, afectează cel mai mult capacitatea păsărilor de a se odihni. Porumbelul îşi pierde forma şi devine sensibil la boli atunci când nu se odihneşte corespunzător.

Găinaţul din crescătorie este cel mai bun indiciu al nivelului de umiditate. Într-un adăpost sănătos, o umiditate scăzută (sub 55%) face ca excrementele să fie rotunde, maronii şi solide, în vreme ce un nivel crescut de umiditate (peste 65%) va determina producerea unui găinaţ verde şi apos. Pe timpul nopţii, când porumbeii trebuie să se odihnească, nivelul umidităţii întotdeauna este ridicat deoarece, atunci când temperatura scade, umiditatea creşte. Acest lucru explică de ce găinaţul devine apos şi verde în dimineaţa ulterioară unei nopţi reci şi umede, după care redevine maroniu până seara, pe măsură ce ziua se încălzeşte şi umiditatea scade. Între două crescătorii, chiar dacă sunt identice, nivelul de umiditate nu va fi acelaşi deoarece nivelul de umiditate din interiorul adăpostului se află în relaţie directă cu nivelul umidităţii de la exterior. Factorul care influenţează umiditatea este locaţia (sau geografia) crescătoriei. De multe ori, crescătorii îşi reconstruiesc adăpostul iniţial, care le-a adus succes, atunci când se mută în casă nouă, însă descoperă că nu mai obţin rezultate bune. Singura diferenţă constă în locaţia adăpostului.

Autor Dr. Rob Marshall - veterinarul de păsări
(Porumbeii Voiajori - bonus aferent cărţii Formula Succesului În Sportul Columbofil)